Află mai multe despre tine:
Test: Cum arată viața ta ideală?
Test: Ce personalitate ai în funcție de ce mănânci
Foto: shutterstock.com
Post-ul Test: Ești extrovert sau introvert? apare prima dată în Revista Psychologies Romania.
Citește și:
Compatibilitate: Cred că am nevoie de un partener disfuncțional…
Am nevoie de un partener inteligent și ambițios. Altfel, îmi pierd repede interesul.
Mă gândeam mereu că este decent ca atunci când îți place cineva să nu cauți în continuare să cunoști oameni noi. Să acorzi atenție persoanei respective și să vezi unde va duce relaționarea.
Am reușit în felul ăsta să intru în relații cu oameni cunoscuți de o săptămână, să mă dedic descoperirii lor și să refuz să mă mai uit în jur. Pentru că mie mi se părea un semn de seriozitate.
O fi fost, dar nu mi-am reprezentat interesele prea bine. Pentru că interesul meu era să găsesc bărbatul potrivit, nu să tot încerc marea cu degetul. Și astfel am pierdut câțiva ani, în relații puțin semnificative, ba unele, de-a dreptul nepotrivite. Dar îndurate toate cu stoicism.
Pentru că citisem eu că în relații se depune efort și trebuie să muncești constant ca să funcționeze. Aiureală. Acum, am aflat și eu că dacă ești lângă cine trebuie, scapi de multe dureri de cap pe care anterior, chiar ți le justificai.
Da, există mereu „muncă” și atenție și implicare. Dar toate sunt mult mai ușor de făcut dacă ești într-o relație care îți e bună. Vă e bună.
Să îmi limitez opțiunile, pentru mine a însemnat să dau șanse acolo unde nu era cazul, să îmi permit să mă îndrăgostesc prea ușor și să îmi fac speranțe prea repede.
Atunci când am hotărât să socializez mai mult, să cunosc mai mulți oameni, chiar să și ies la mai multe prime întâlniri, dorința mea de a-mi găsi un partener potrivit nu a mai fost însoțită de nicio presiune. Din partea mea.
Da, asta voiam. O relație care să meargă, un om lângă care să-mi fie bine. Iar să ies cu mai mulți tipi credeam că este o dovadă de neseriozitate supremă.
Neseriozitatea era față de mine și nevoile mele. Pentru că rămânând la primul venit, îmi dădeam singură impresia că este singura opțiune și că trebuie să o fac să meargă.
Niciodată nu ai o singură opțiune. Doar atunci când alegi să vezi lucrurile așa. Eu am învățat să mă relaxez, să nu pup broaște și să rămân așteptând să văd transformarea, și, mai ales, să îmi pese de mine, în primul rând.
Am ieșit, am cunoscut mai mulți oameni, iar în cele din urmă am rămas alături de cel potrivit mie. Pe care am avut timp să îl cunosc, să îl văd în mijlocul celorlalți ca fiind ceea ce aș vrea, să apreciez constața lui în a mă curta. Și nu am greșit.
După 10 ani împreună, pot spune în continuare că am ales bine. Pentru că nu m-am mai oprit la primul venit. Ceea ce vă recomand tuturor.
Atunci când nu te uiți în jur, atunci pierzi șanse care apar și ajungi să crezi… că tu nu ai noroc sau că ție nu ți se întâmplă. Fii corectă cu tine, pentru că ești singura persoană față de care ai o datorie.
Foto: shutterstock.com
Post-ul Am cunoscut bărbatul potrivit atunci când am învățat să nu mă opresc la primul venit apare prima dată în Revista Psychologies Romania.
Cu ajutorul prietenilor tăi câștigi altfel de experiențe, vezi perspective noi, primești suport, iar confidenții din afara cuplului sunt de neprețuit.
Citește și:
Scrisoare deschisă către prieteni
Așa că oferiți-vă reciproc spațiu, acea măsură de spațiu negociată și confortabilă pentru fiecare, care, alături de relaționarea cu propriii prieteni va avea un efect pozitiv asupra relației.
În plus, în caz de despărțire, rețeaua de prieteni va funcționa ca o plasă de siguranță împotriva sentimentului de singurătate și depresiei.
Foto: Shutterstock
Post-ul Nu-ți neglija prietenii, ei te scapă de depresie! apare prima dată în Revista Psychologies Romania.
Citește și:
După două întâlniri oribile îmi vine să rămân pe veci singură
Am întâlnit și băieți buni de care e bine să fugi… Unii chiar sunt dubioși
Atât de mult voiam să găsesc o persoană care să își dorească aceleași lucruri pe care mi le doream și eu, încât am dat șanse multor oameni nepotriviți mie. Pentru că eram mereu pregătită să repar, să fac lucrurile să meargă, să fiu (prea) înțelegătoare, să fac compromisuri, să, să… Iar relațiile mele au eșuat toate.
Fie din cauza infidelității (da, știu să îi aleg bine), a momentului nepotrivit (mulți parteneri evazivi) sau a așteptărilor relaționale nepotrivite (locul meu nu e chiar la cratiță și nici „supunerea” nu îmi vine prea bine).
Dar anii au trecut, partenerii mei la fel, și m-am trezit că muncesc prea mult, dorm prea puțin și îmi acord eu mie și mai puțin timp și atenție.
Nu mai ieșeam din casă, evitam reuniunile cu prietenele mele cuplate pentru că nu voiam să mă simt a cincea roată la căruță, iar de socializat… doar dacă avea legătură cu munca. Evident, totul a durat până într-o zi. În care am constatat că astfel am petrecut ultimii 3 ani din viață. Eu având 38 de ani.
Ori, nu am decât două variante: să stau în casă așteptând să se întâmple vreo minune sau să renunț la scenariile mărețe cum viața poate fi frumoasă doar când ai un partener și să încep să trăiesc. Am decis pentru ușa numărul 2.
Nu am viața pe care am visat-o, dar pot să mi-o fac suficient de frumoasă încât să îmi schimb până și visele. Iar partenerul potrivit… o apărea cândva. Până atunci însă, nu mai este el prioritatea numărul 1. Dacă stau bine să mă gândesc, nici nu știu de ce a fost vreodată. Prioritatea numărul 1 sunt eu.
Noroc că am umor. Că nu mă vait și nici nu mă compătimesc în singurătatea mea. Am deja experiență cu ea și ne-am împrietenit. Râd cu alte prietene la fel de single despre cât de atrăgătoare m-ar găsi un bărbat când stau îmbrăcată în trening, cu un halat flaușat deasupra, șosete pufoase peste pantaloni și pisica în brațe.
Dacă am și o mască pe față sunt definiția femeii fatale. Cu nota explicativă că faci un atac cerebral dacă dai cu ochii de mine, atât de fatală.
Totodată, înalt, brunet, educat, civilizat, manierat, activ, cu simțul umorului și competitiv… e fix cam orice bărbat, nu? Parcă văd peste un timp ce veselă o să fiu lângă un domn mai scund, cu burtică, plictisit de job și viață, care consideră „păpușe” ca fiind forma supremă de alint. Glumesc!!
Dar asta e ideea: nu vreau să ajung vreodată să accept mai puțin decât ce am nevoie și ce-mi doresc. Iar pentru asta, nu îmi mai investesc energia în căutarea unui partener. Ci în starea mea de bine. În cheful meu de viață și dorința de a mă bucura de orice moment.
Am început să ies mai des. Chiar și cu cuplurile de prieteni. Bine, recunosc, uneori, problemele lor mă fac să mă bucur mai mult de singurătatea mea. Nu din răutate. Chiar îi iubesc și le vreau binele. Îi ajut și îi sfătuiesc dacă mi-o cer. Dar realizez și cât de greu este să fii într-o relație.
La schimb, eu am o relație echilibrată cu ciocolata (după multe abuzuri în trecut) și una pasională cu pisica (sunt de părere că atunci când vine să îmi dea un cap în gură e semn de iubire). Tot între relațiile mele semnificative aș menționa teatrul. Mă duc cu prietenii sau singură. Nu de alta, dar lui Horațiu Mălăele nu îi spui niciodată „nu vin, că nu am cu cine”. Ești acolo și primești ce îți oferă. Oricum pleci cu o stare pe care nici ciocolata, pisica și iubitul la un loc nu ți-o pot contura.
Apoi relația cu tangoul. Stângace, ca de început. Timidă, dar determinată să fie de durată. Și pe cea cu câteva cafenele șic. Sau cu cofetăriile cu atelier propriu și rețete unice. Să nu uit de relația mea cu cinema-ul. Și niciodată de cea cu cărțile. Mulțumesc lui Carlos Ruiz Zafon că mă face să uit cum mă cheamă și unde sunt.
Și, cel mai important lucru, relația cu familia și prietenii mei. Cei care au mers la concerte pe care le-au urât, de dragul meu. Care nu pleacă în concediu fără să mă întrebe „hai, nu vii?”. Care dacă au o problemă mă sună și pe care îi sun când am o problemă.
Mulțumesc prietenelor mele pentru hohotele de râs pe care le vărsăm împreună. Pentru sprâncenele ridicate când vreuna dintre noi se „îndrăgostește” de vreun accident de bărbat. Pentru că atunci când le-am spus că vreau să-i scriu lui Matei (un tip dificil și totuși atrăgător) și nu știu cum să încep, m-au ajutat la unison cu cea mai bună formulă: „Sictir, Matei”.
Viața merită trăită pentru tine și ce are de oferit. Chiar dacă nu seamănă cu ce aveai tu în minte. Întotdeauna poți să o privești din altă perspectivă. Una în care să îți dea cu plus. Fă-o pentru tine.
Foto: shutterstock.com
Post-ul Până găsesc bărbatul potrivit vreau să mă bucur de viața mea apare prima dată în Revista Psychologies Romania.
Citește și:
Cum depășești singurătatea cauzată de izolare
Teama de singurătate: cauze și manifestări
Cred că toți am cochetat într-un moment sau altul cu ideea de a crește plante. Mulți, după ce am realizat că uităm să le udăm, am renunțat la ideea de a le mai ucide. Dar nu înseamnă că nu putem aborda cu seriozitate sarcina îngrijirii unor plante.
Pe lângă efectul lor decorativ, păstrează aerul mai curat. În funcție de ce plante alegi, și pisica poate fi mai fericită.
Da, un animal de companie îți poate oferi o activitate constantă, fie că este vorba de îngrijirea lui, de joacă, relaxare sau pur și simplu starea de echilibru pe care ți-o poate oferi un prieten necuvântător.
Crezi că jocurile puzzle sunt pentru cei mici? Te înșeli! Unele dintre ele, cu picturi celebre spre exemplu, sunt complexe și necesită atenție și concentrare. Ajungi să iei în serios recomandarea de pe cutie: 2-4 ani.
Dar astfel de activități au un scop foarte nobil: îți țin mintea ocupată, departe de tristeți sau alte gânduri negative și îți antrenează abilitățile mentale. Poți alege și alte jocuri cu care să îți ocupi timpul.
Nu te încântă ideea? Atunci propune-ți să transformi un colț al casei tale. Fie că a ajuns încărcat cu diverse nimicuri de care probabil nu mai ai nevoie sau că poate fi îmbunătățit cu mici schimbări, îți va da un scop și o activitate cu care să îți umpli timpul.
Iar rezultatul va fi unul satisfăcător. Este terapeutic să arunci lucruri de care nu mai ai nevoie sau să faci anumite modificări în casă care îți sporesc ție confortul.
Nu toți suntem talentați, asta este sigur. Totuși, nu spune nimeni că ne așteaptă galeriile de artă, nici că Jamie Oliver trebuie să aibă un concurent serios.
Ideea este să ne petrecem timpul într-un mod plăcut, departe de griji sau de stresul plictiselii.
Poți să te joci cu diverse rețete în bucătărie. Nu recomandăm un Gordon Ramsay din start, dar este plin internetul de idei culinare.
Iar dacă nu te încântă ideea, încearcă să pictezi, să desenezi sau să… croiești, de ce nu? În privința designului vestimentar, oricând poți începe cu haine pe care nu le-ai mai purtat de mult și cu care te poți juca. Cine știe, poate rezultatul este unul bun.
Iar dacă pictorul interior refuză să iasă la suprafață, încearcă să faci colaje. Din imaginile care îți plac și pe care fie le poți decupa din reviste, fie le poți lua de pe internet pentru a le combina apoi așa cum îți place. Cu ocazia asta, ai putea totodată să contribui la dezvoltarea ta personală, făcând un vison board. (detalii găsești aici).
Pentru a-ți păstra mintea tânără și creierul alert, știi deja că învățarea este un proces continuu. Doar pentru că stai în casă nu înseamnă că nu poți citi mai multe despre temele tale de interes.
Poți căuta cărți de specialitate, de dezvoltare personală sau chiar manuale pentru a învăța singură o limbă străină. Poate nu vei ajunge să o vorbești la perfecție, dar vei avea satisfacția de a cunoaște anumite cuvinte sau fraze uzuale.
Nu trebuie decât să începi de undeva. Chiar și literatura clasică poate servi drept manual din care ai de învățat. Nu ai citit deja chiar toate operele celebre, nu?
Foto: 123rf.com
Post-ul Remedii pentru plictiseală: 4 activități pe care le poți face acasă apare prima dată în Revista Psychologies Romania.
Citește și:
Practică mindfulness pentru a-ți schimba viața și a fi mai fericit
Ce efecte negative are autoanaliza în exces
Deseori îți spui că nu ai bani sau timp să îți permiți o vacanță. Dar sunt suficiente și câteva ore petrecute într-un alt peisaj pentru a te detașa de problemele tale și a-ți recăpăta energia.
Poți merge la munte o zi, poți să îți vizitezi prietenii care locuiesc într-un oraș apropiat sau rudele care au casă la curte. Cine știe, poate așa îți vei limpezi mintea și vei găsi soluțiile dorite.
Nu te-ai săturat să tot găsești scuze pentru a nu face sport? Și totuși, mișcarea îți ajută mintea, te eliberează de stres și astfel îți vei controla mai bine anxietatea.
În plus, vei dormi mai bine noaptea și te vei simți mai odihnită. Iar corpul tău va deveni mai tonifiat.
Uneori oboseala, timpul limitat și lipsa de energie nu sunt invitații pentru a exagera cu ordinea și curățenia. Dar curățenie înseamnă nu doar să aspiri și să ștergi praful.
Scapă de obiectele vechi, lucruri pe care nu le folosești de multă vreme, obiecte suvenir din perioade în care nu erai așa fericită (cadouri de la foști iubiți de exemplu).
O casă aerisită este mult mai confortabilă și relaxantă. Totodată, îți vei da singură mesajul că este timpul să te distanțezi de trecut și să mergi mai departe.
Oamenii pozitivi, bine dispuși și optimiști sunt contagioși. Din păcate, la fel pot fi și celelalte categorii. Dacă treci printr-un moment dificil al vieții, cei care te vor ajuta să îl depășești sunt oamenii veseli.
Ieși din casă, fii deschisă către noi cunoștințe, socializează mai mult și cu siguranță îți vei schimba dispoziția. De asemenea, noile perspective nu pot fi decât utile.
Mereu amâni relaxarea sau te simți vinovată dacă ai multă treabă și tu alegi să te odihnești. Dar uneori, organismul nostru chiar are nevoie de odihnă, iar aceasta nu poate fi înlocuită cu altceva.
Nu îți mai spune „lasă că aștept concediul” sau „acum nu este momentul potrivit” ci ajută-ți organismul să își revină și psihicul să se relaxeze.
Nu vor fi schimbări dramatice, dar te vei simți mai calmă și vei putea pune lucrurile în altă perspectivă.
Tot citim în revistele de modă cât de interesant este să ne schimbăm look-ul dar neglijăm impactul pozitiv pe care o astfel de schimbare o are asupra stării noastre generale.
Poate fi o coafură nouă, o nuanță diferită la păr, un nou stil de machiaj sau câteva accesorii noi în garderobă. Meriți acest răsfăț și te vei simți mai bine dacă faci anumite lucruri doar pentru tine.
Prea multe dulciuri sau junk food au un efect nociv și asupra stării noastre generale. Creierul devine dependent de aceste recompense (zahărul în cantități prea mari) și ajungem să mâncăm nesănătos și mai mult decât necesar.
Fă curățenie în frigider și umple-l cu fructe, legume și alimtente proaspete. Iar dacă alegi să îți gătești poți descoperi o activitate plăcută și relaxantă care te și ajută să ai o alimentație mai sănătoasă.
Foto: shutterstock.com
Post-ul Simți că totul îți merge prost? Iată 7 schimbări care pot pune lucrurile într-o nouă perspectivă apare prima dată în Revista Psychologies Romania.
Citește și:
Uneori sunt privită de parcă aș fi o mamă denaturată. Dar nu mă interesează ce cred alții…
Nu renunț la singurătate dacă așa îmi este mie bine
Nu cred că social media este neapărat un lucru negativ. Cu siguranță viteza cu care circulă o informație este mult mai mare. Totodată, te poți conecta mai ușor la oameni din toată lumea și păstrezi legătura cu cei dragi, care sunt la distanță. Clar are avantaje!
De entertainment nu mai vorbesc… cine nu a urmărit filme cu pisici? Cred că niciun serial nu ne captivează atât de mult și nu îi suntem atât de fideli precum filmulețelor haioase cu animale.
Pentru că ne relaxează și ne decuplează mintea de la probleme, stres, oboseală. Și nu e un lucru rău. Dar, totodată, constat la mine și la toți cei din jur că ajungem să ne petrecem mare parte din vieți pe social media.
Am un serviciu și clar nu am prea mult timp liber la dispoziție. Dar dacă adun momentele de peste zi în care m-am conectat la un site sau altul, plus timpul petrecut online atunci când ar trebui să mă relaxez, realizez că altceva nu prea mai fac.
Nu ies foarte des pentru că sunt obosită după serviciu. Iar dacă ies în oraș cu prietenii, mai devreme sau mai târziu, fiecare dintre noi va accesa telefonul.
Am uneori impresia că social media umple spațiile goale în loc să fim stimulați să le umplem noi.
Cum apare primul moment de liniște în grup, cineva va face o poză, o va posta, iar ceilalți vor accesa site-ul pentru a-și exprima aprecierea pentru poză. Păi, nu suntem toți acolo? Nu ne putem exprima aprecierea …live? Mi se pare că nu. E mai simplu să dăm like decât să spunem asta în față.
Nu îmi dau seama în ce măsură social media e un facilitator și în ce măsură un substitut. Dar îmi lipsesc conexiunile umane de altă dată.
Am impresia că dacă în copilărie aveam prieteni imaginari cu care ne jucam, acum îi avem generați de calculator. Păi și cum am evoluat? Dincolo de tehnică, desigur.
Sincer, m-am gândit mai mult la acest aspect acum câteva zile, în metrou. Dincolo de numărul mare de persoane care stau cu nasul în telefon, mi-a atras atenția o mamă.
Era pe un site de socializare, iar lângă ea, fiul care probabil se întorcea de la școală, adormise. Avea în jur de 10-11 ani și nu avea o poziție comodă pe scaun, evident.
Stătea cu capul aplecat în față, apoi a alunecat spre mamă care nu îi dădea deloc atenție. Era preocupată de ecran.
Iar când capul copilului a ajuns pe umărul ei, i-a dat un ghiont să îl trezească. Nu s-a uitat urât, nu i-a zâmbit. L-a tratat ca pe un străin însă. Și și-a văzut în continuare de telefon.
Nu judec neapărat, nu știu viețile lor. Dar de ce îți ignori copilul care adoarme, pe scaun, lângă tine, și preferi să dai atenție unui site? Mie priveliștea nu mi-a plăcut deloc.
Poate nu ar fi rău să ne mai deconectăm din când în când și să ne reconectăm la cei de lângă noi.
Foto: shutterstock.com
Post-ul Dacă pe vremuri aveam prieteni imaginari… acum am social media apare prima dată în Revista Psychologies Romania.
Citește și:
7 reguli utile pentru o socializare facila
Socializarea este importantă, iar atunci când ne facem prieteni noi, avem ocazia să cunoaștem perspective diferite, să învățăm lucruri noi, să ne dezvoltăm la nivel personal.
Dar nu o dată noi înșine suntem cea mai mare piedică în calea acestui deziderat. Ne judecăm prea aspru, nu avem încredere în noi înșine, avem diverse temeri. Putem însă schimba situația în favoarea noastră prin câteva comportamente simple.
Te gândești că nu ești o persoană suficient de interesantă? De amuzantă? Iată două piedici imaginare pe care ți le pui singură în calea formării de noi relații.
Atunci când pornești cu astfel de etichete în minte, vei ajunge să te manifești în moduri care nu îți vin natural.
Temerile de acest fel te vor ține la distanță, gândindu-te că ceea ce e în mintea ta este exact ce cred sau văd ceilalți. Oamenii sunt mult mai receptivi decât îți imaginezi.
Permite-ți să te comporți firesc și renunță la criticul interior. Nimeni nu este perfect, iar acest lucru oferă diversitate și ne face cu atât mai interesanți.
Să cunoști oameni noi poate fi o experiență încărcată cu anxietate. Mai ales dacă ești o persoană timidă, introvertă sau mai rigidă.
În astfel de situații vei încerca din răsputeri să faci o impresie cât mai bună, pe care o vei eticheta drept „controlată”, să ai umor și să pari volubilă.
Vei reuși să te comporți într-un mod care nu îți este firesc sau natural. Nu mai anticipa ce gândesc alții și permite-ți să fii tu însăți. Așa vei atrage persoanele care te plac pentru ceea ce ești.
Dacă nu îți este simplu să socializezi și să te întreții cu persoane necunoscute, poți începe cu exerciții simple. Ai un coleg nou la muncă? Încearcă să schimbi câteva cuvinte cu el.
Ești în lift cu o altă persoană? Încearcă să faci conversație. Este un antrenament pentru abilitățile tale sociale, care te va ajuta în situațiile în care îți dorești să te simți mai relaxată.
Dacă te simți mai deschisă către socializare, este firesc să începi să ieși mai des. Cât timp rămâne un concept abstract și vei aștepta să „se ivească situațiile potrivite” nu vei face prea mulți pași în această direcție.
Învață să și creezi situații. Mergi la cursuri, indiferent că sunt de dans sau limbi străine. Pune în practică un hobby care presupune și prezența altora.
Pracică un sport și în felul acesta beneficiile sunt și mai multe. Și, mai ales, nu mai refuza ieșirile cu prietenii, petrecerile sau ocaziile care apar.
Un sfat pentru a te apropia mai ușor de oameni este să știi să îi asculți. Mulți dintre noi se blochează atunci când se gândesc că nu fac ușor conversație, să rareori au inițiative în public sau că nu au nimic interesant de spus.
Cu toții suntem niște dive care își doresc atenție, motiv pentru care, ne vom îndrepta către cei care ne ascultă atunci când vorbim.
Învață să acorzi atenție celui care îți vorbește, să pui întrebări pornind de la povestirile persoanei respective și să o încurajezi să continue. Este un pas important în a-ți forma prieteni noi.
Foto: shutterstock.com
Post-ul Vrei să îți faci prieteni noi? Iată 5 comportamente care te ajută apare prima dată în Revista Psychologies Romania.
Citește și:
Nu lăsa gândurile să îți saboteze propriile planuri și obiective
Vrei să îți faci prieteni noi? Iată 5 comportamente care te ajută
Educația din copilărie, chiar și când e bine intenționată, ne poate deforma percepția de sine, a nevoilor și dorințelor noastre, precum și a importanței lor.
Vrei să te joci, dar mama îți spune să vii la masă. Este firesc să ai reguli, dar nu a existat nicio negociere. Mai ales dacă, după masă, trebuie să te culci sau să îți faci temele. Încă 5 minute de joacă, poate chiar cu mama, pot schimba perspectiva asupra importanței propriilor dorințe.
Nu odată părinții își ceartă copiii pentru că nu sunt obedienți. Totuși, poate nu ar fi rău să ascultăm ceea ce își doresc și să dăm atenție nevoilor exprimate de ei.
Astfel, îi vom educa să știe să țină cont de nevoile proprii, fără a intra în opoziție cu altcineva. Altfel, copilul fie va fi submisiv, fie rebel. Iar dacă, adult fiind, deja ai ajuns în punctul în care tu ești mereu pe ultimul loc… iată cam ce poți face.
Propriile gânduri sunt fie piedici, fie îți afișează noi oportunități. Dacă îți spui că e prea târziu să schimbi ceva sau că e prea dificil, deja ți-ai întins singură o capcană.
Indiferent de vârsta pe care o ai și experiența de a gândi lucrurile într-un anumit mod, niciodată nu e târziu să faci schimbări.
Doar atunci vei avea libertatea de a-ți urma pasiunile și visurile. Dar întâi, scapă de ideea că o astfel de libertate nu este o opțiune în cazul tău. Este posibil să îți faci din nevoi o prioritate.
Înaintarea în vârstă îți dă deseori ocazia de a te reinventa. În mare parte pentru că îți crește reziliența în fața obstacolelor vieții.
Dincolo de profunzimile filozofice ale unei astfel de preocupări, poți căuta în permanență lucruri care dau sens vieții tale. Iar asta înseamnă să înveți să te bucuri de viață și de ce poți face pentru tine.
Cu înaintarea în vârstă, viața ta se schimbă constant, iar lucrurile care odată îți dădeau sens, pot să dispară. Spre exemplu, munca, odată cu pensionarea.
Dar contrar credințelor generale, nu este momentul să te oprești ci să îți schimbi ideile și gândurile, să descoperi lucruri noi despre tine și să te bucuri de fiecare moment.
Să faci o prioritate din nevoile tale nu este timp irosit, în special dacă ești obișnuită să fii mereu în plan secundar. Nu poți schimba trecutul, dar ce te împiedică să îți construiești un altfel de viitor? Poate nu știi de unde să începi? Ține minte că totul începe cu primul pas. Iată câteva idei:
Începe un nou hobby sau revin-o la o activitate care îți făcea plăcere. Nu trebuie să faci asta zilnic, dar o poți face măcar o dată pe săptămână. Iar asta înseamnă să îți dedici timp exclusiv ție.
Socializează, nu te izola. Fie că îți vizitezi familia, te joci cu copiii sau nepoții ori ieși la o cafea cu prietenele, nu sta în casă.
Învață ceva nou! Creierul tău se va antrena odată cu acumularea de noi informații, iar buna dispoziție va fi resimțită imediat. Orice moment este potrivit să afli lucruri noi, să descoperi, să înveți.
Fă voluntariat, oferă ajutor și bucură-te de compania celor care au nevoie de sprijinul tău. Pleacă în excursii, vizitează locuri dragi sau noi, mergi la sală sau la dans. Nu, niciodată nu e prea târziu.
Ține un jurnal sau scrie-ți povestea vieții, are rol terapeutic. Citește cărțile pe care nu le-ai citit și nu uita că, făcând din nevoile tale o prioritate, vei schimba propriile gânduri legate de oportunitățile și posibilitățile pe care le ai.
Foto: shutterstock.com
Post-ul Egoism sănătos: Cum să te pui pe primul loc, indiferent de vârsta pe care o ai apare prima dată în Revista Psychologies Romania.
Citește și:
Ce înseamnă să fii un bun coleg
Atitudinea corectă la job când te simți nedreptățită
Un studiu publicat în 2017 în care au fost testați studenți pentru inteligența emoțională pe parcursul carierei universitare și apoi pe o perioadă de 10 ani în cea profesională, demonstrează că cei cu EQ (inteligență emoțională) mare au salarii mai mari, indiferent de profesia aleasă.
De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că cei cu EQ mare se integrează mult mai bine și mai ușor în colectivități.
Acest tip de inteligență te ajută să înțelegi mai bine emoțiile celorlalți, iar în consecință poți motiva sau influența comportamentul altora.
Studiul arată cât de bine s-au integrat cei cu EQ mare în rețeaua relațională a unei companii și ușurința cu care și-au făcut prieteni. Acest lucru le-a oferit acces mai mare la informație și experiența de muncă a colegilor, din care au avut de învățat și care le-a propulsat cariera.
Inteligența emoțională este o calitate atrăgătoare și pentru mentori. Cine nu ar vrea să ajute o persoană care este echilibrată emoțional și empatică la nevoile și emoțiile celorlalți?
Astfel de persoane atrag în jurul lor inclusiv pe cei care le servesc drept mentori și care îi vor ajuta în formarea profesională, cu impact asupra succesului în carieră.
În egală măsură un EQ mare te ajută să știi să primești un feedback și să înveți din greșelile tale. La polul opus, cei cu EQ mic nu suportă critica și își pun astfel piedici în calea dezvoltării personale sau profesionale – iar acest lucru are un impact negativ asupra carierei.
Tot inteligența emoțională te ajută să îți înțelegi și gestionezi mai bine propriile emoții, iar acest lucru este benefic în complexitatea relațiilor interpresonale din cadrul unei companii.
Să nu uităm că între calitățile unui lider sunt urmărite și abilitatea lui de a se face ascultat, de a-i motiva pe alții și de a construi relații cu cei din jur. Prin urmare, EQ este extrem de important pentru avansarea în carieră și se asociază întotdeauna cu un salariu crescut.
Este important de știut că atunci când activezi într-un domeniu, nu doar cunoștințele tale sunt importante… sau intelectul de care dai dovadă ci și abilitățile de a te raporta la ceilalți, de a lucra în echipe.
Jobul implică și relații sociale, iar pentru a atinge succesul, avem nevoie să investim și în aceste abilități ale noastre.
Asta înseamnă să depunem mai mult efort pentru a ne conștientiza propriile gânduri sau reacții emoționale în diverse situații. Imaginează-ți mereu cum te percep cei din jur, analizează felul în care interacționezi cu ceilalți și ce poți îmbunătăți.
Cu ajutorul acestui feedback îți poți spori empatia. Totodată, nu sta deoparte de interacțiunile sociale. Intră în echipe, lucrează cu grupuri, oferă ajutor. Astfel, îți vei îmbunătăți inclusiv abilitățile de socializare.
Foto: shutterstock.com
Post-ul Cum te ajută inteligența emoțională să ai un salariu mai mare apare prima dată în Revista Psychologies Romania.
Citește și:
3 strategii utile pentru dezvoltarea personală
Între obiective și rezoluții, ce putem face concret pentru schimbare
Vârsta e doar un număr! Prea des ne spunem că avem o vârstă și ne impunem să ne comportăm într-un anume fel…
Desigur, înaintarea în vârstă înseamnă maturitate și, preferabil, o mai bună cunoaștere de sine. Dar înseamnă și experiență de viață care ne arată că în primul rând noi trebuie să fim importante pentru noi însene.
În acest sens, nu e niciodată târziu să te ocupi mai mult de tine, să cauți să îți găsești echilibrul, să îți acorzi mai multă atenție sau să faci schimbări.
Cercetătorii care au studiat comportamentul oamenilor bogați, iar aici ne referim la cei care au muncit să ajungă acolo, nu la moștenitorii răsfățați, au observat ritmul constat în care aceștia citești.
Poți urmări recomandările pe care le face constant Bill Gates. Iar dacă un om atât de ocupat are timp și pentru a citi, să fie atât de greu? Cititul este un antrenament pentru creierul tău. Este aproape irelevant ce alegi să citești, atâta timp cât o faci.
Desigur, poți opta pentru cărțile de dezvoltare personală care te vor ajuta să te înțelegi mai bine pe tine și să faci mici schimbări necesare.
Poți opta pentru cărți din domeniile tale de interes, din care poți învăța lucruri noi și poți afla perspective diferite. Poți alege literatura clasică, cu certitudine sunt câteva titluri celebre pe care nu le-ai parcurs.
Cititul îți îmbunătățește memoria și îți dezvoltă creativitatea. Niciodată nu e prea târziu să îți faci timp pentru această activitate.
Odată cu înaintarea în vârstă devenim mai pretențioși cu cei din jurul nostru, iar prieteniile nu se mai leagă atât de ușor. Totuși, este un exercițiu util să înveți să relaționezi cu cei din jur, fără a avea așteptări nerealiste.
Oamenii nu sunt perfecți, dar o rețea socială te ajută să îți îmbunătățești calitatea vieții, să îți crești gradul de fericire și să nu mai suferi de singurătate, indiferent de situația ta personală. Prietenii sunt cel mai bun antidot împotriva depresiei.
Nu te gândi că ai o vârstă (iar aici ppoți completa orice număr, fiecare vede diferit pragurile de vârstă) și propune-ți să fii mai deschisă și tolerantă cu cei din jurul tău. Renunță la preconcepții, la etichetări, la barierele pe care le ridici în relaționările tale. Cu toții avem acest bagaj, dar depinde de noi cum să îl gestionăm.
Cât de conectată ești la propriile dorințe și nevoi? Dacă vei spune că îți place să călătorești, dar situația financiară nu îți permite, gândește-te care este nevoia ta de bază: să vezi locuri noi, să cunoști oameni, să ieși din rutină, să ai ocazia de a admira lucruri și spații noi?
Cum altfel poți satisface aceste nevoi? Ai vizitat muzeele din orașul tău? Te-ai plimbat prin parcuri? Când ai fost ultima dată la teatru? Ai făcut excursii în țară?
Există mereu și alternative pentru visurile noastre cele mai mari. Nu înseamnă să renunțăm la ceea ce ne dorim (ex. o călătorie într-o țară exotică), dar ne putem bucura de lucruri mărunte care, adunate, ne vor crește starea de satisfacție.
Visurile mari reprezintă și ele un obiectiv, dar presupun mai mulți pași pentru a fi realizate. Ești pregătită să faci schimbări pentru a-ți permite lucruri la care visezi?
Petrece mai mult timp cu tine și amintește-ți de activitățile care îți fac plăcere sau acele hobby-uri pe care le-ai tot amânat, pentru care niciodată nu ai avut timp.
De ce nu revii la ele? Ce te oprește să înveți să dansezi sau să pictezi? Ce te împiedică să practici un sport? Desigur, până vei învăța, vei trece prin disconfortul începătorului (dacă de asta îți e teamă), dar este singura cale către ceea ce îți dorești.
Poate unul dintre cele mai importante lucruri pentru care nu e niciodată prea târziu este curajul. Curajul de a fi în acord cu nevoile și dorințele tale, de a nu-ți mai pune bariere și a nu mai găsi scuze, de a începe mereu ceva nou.
Foto: shutterstock.com
Post-ul Dezvoltare personală: 3 lucruri pe care nu e niciodată târziu să începi să le faci apare prima dată în Revista Psychologies Romania.
Citește și:
Și tu poți contribui la o relație toxică atunci când te iubești pe tine prea puțin
Am realizat că trebuie să devin o prioritate în viața mea, iar atunci au început schimbările
Îmi place vorba aceea care spune „dacă nu poți spune nimic bun, poți să taci” sau cea care spune „Înainte să deschizi gura întreabă-te: spun un lucru bun, adevărat sau necesar?” Dacă am lua în considerare astfel de lucruri poate am vorbi mai rar și am spune lucruri mai utile.
Nu spun să nu te intereseze politica sau să nu înveți mai multe pe acest subiect. Este important să fii responsabil și să îți faci în cunoștință de cauză datoria civică.
Dar de aici până la a da sfaturi sau a contrazice avizații (de la care ai putea învăța) este un drum lung. Și nu îl parcuge nimeni.
Pentru că să înveți este greu, pe când să redai ce ai auzit de la un crainic TV plătit să îți transmită o anumită informație într-un anumit fel, e mai simplu.
Mai mult, poate ce spune tata sau soțul este extrem de deștept și bun de însușit. Sau, poate, ești furioasă pe amândoi, dar pentru că nu vrei să strici „armonia” din familie, răbufnești prin alte locuri.
Dar nu despre politică voiam să scriu ci despre lucrurile mai simple în care, cumva, cu toții ne simțim niște experți: relațiile de cuplu.
Am numeroase prietene și e firesc să ascult diverse povești despre cupluri. La fel, și eu, la rândul meu, povestesc când ceva mă apasă sau când ceva mă bucură.
Am trecut cu toate prin nenumărate despărțiri: ale mele și ale lor deopotrivă. Dar nu ne-am spus ce avem de făcut.
Cel mult, am spus ce am făcut noi într-o situație asemănătoare și cum ne-am simțit după. Sau, dacă era o situație nouă am venit cu variante și alternative în caz că ceva seamănă cu ce și-ar dori respectiva.
Există însă și altă versiune. Pe care am avut în nenumărate ocazii șansa de excepție de a o experimenta pe mine însămi. Spre exemplu la o nuntă la care stăteam la masă pentru că… la nunți nu mă manifest euforic și nici nu am obiceiul să beau ca să stârnesc în mine vreo bucurie manifestă.
Așa sunt eu. Și îmi place de mine, zău. Nu și Ioanei, o colegă de masă, prietenă cu mireasa – ca mine, de altfel – care mi-a ținut o adevărată slujbă despre cum nu trebuie să stau tristă și retrasă.
După ce a aflat și că nu am partener a identificat cu certitudine „cauza” nefericirii mele. Și dă-i cu sfaturi și dă-i cu încurajări. Am suportat-o puțină vreme întrucât nu am nervi și răbdare pentru astfel de precupețe. Dar totuși, oameni buni, ce e în capul vostru?
Dacă vrei să te ascult că ești nefericită în relație sau în afara ei, asta e, dă-i drumul. Dar să ambalezi problemele tale de viață ca fiind ale mele – o necunoscută? Wow.
Nu a fost singurul caz. Din păcate, am nimerit și un iubit care se băga în relațiile prietenilor lui. Sincer, a contribuit la despărțirea noastră.
Nu vreau un partener care nu își știe locul și nu are decența de a respecta intimitatea altora. Avea obiceiul să intervină el în conflictele unui cuplu, să discute cu prietenul despre cum „au mai fost astfel de situații și în trecut” și despre cât de nepotrivită este relația… pe scurt, punea paie pe foc.
Așadar, oare este atât de greu să ne întrebăm înainte de a deschide gura de ce facem acest lucru? Este firesc să vrem să vorbim și să socializăm… dar nu așa.
Foto: 123rf.com
Post-ul Oare de ce simțim nevoia de a avea mereu o opinie? apare prima dată în Revista Psychologies Romania.
Despre aceste cursuri și despre copiii au autism stăm de vorbă cu psihologul Daniela Gavankar, președinte al Asociației AITA, specialist în intervenția timpurie intensivă la copiii cu autism.
Vreau să începem prin a clarifica ce este autismul și cum se manifestă el.
Autismul este o tulburare pervazivă de dezvoltare care cauzează persoanei dificultăți de socializare, comunicare și limbaj și schimbări comportamentale, astfel încât persoanele cu autism ajung să proceseze informația diferit de ceilalți oameni.
Autismul este un spectru larg și poate afecta persoana ușor sau sever, începând din primul an de viață, sau în jurul vârstei de 3 ani, când copilul începe să piardă achizițiile dobândite până atunci.
Toți copiii cu autism prezintă dificultăți de comunicare și limbaj, într-un fel sau altul, exprimate printr-o slabă capacitate de a interacționa sau comunica cu ceilalți: fie nu vorbesc, fie dacă vorbesc pot avea dificultăți în exprimare sau în înțelegerea celor din jur.
Dificultățile se regăsesc și în limbajul nonverbal – înțelegerea și folosirea gesturilor, expresiilor faciale, contactul vizual etc. în plus, ei nu pot intra cu ușurință în relații armonioase nici cu mama și ceilalți din familie, nici cu alți copiii de aceeași vârstă.
Înțeleg că nu se cunosc cauzele autismului, însă doresc să vă întreb dacă autismul poate fi cauzat de expunerea îndelungată a copiilor la tabletă, telefon, laptop?
Această întrebare este foarte sensibilă și a stârnit multe controverse deja. Nu, autismul nu poate fi cauzat de expunerea îndelungată la aceste gadgeturi, tulburarea este prezentă de la naștere, dar este agravată desigur de absența interacțiunii pe de o parte și pe de altă parte de expunerea îndelungată la aceste device-uri.
Copilul uitat cu tableta, nestimulat și care nu are parte de experiențe directe de învățare, dezvoltă tulburări de limbaj, până la absența totală a acestuia, sau prezența unor cuvinte accidentale, fără scop de comunicare (cifre, culori etc), fără ca nici măcar la 3 ani să nu fie capabil să vorbească în propoziții, să exprime preferința, plăcerea, neplăcerea.
Întârzierea în dezvoltarea limbajului duce la întârzieri cognitive și întârzieri în dezvoltarea abilităților sociale, care nu se dezvoltă decât în relații umane directe, afectuoase și pline de provocări pentru copil.
Copilul care nu învață cum să comunice și cum să exprime ce dorește, va deveni frustrat, furios și temator excesiv în situații tipice de viață, pe care însă el nu știe să le gestioneze.
În plus, trebuie să știm cu toții că inteligența este o funcție care se dezvoltă și poate fi cu atât mai performantă cu cât este mai antrenată și mai stimulată social și în experiențe directe cu o altă persoană! Pe lângă dotarea nativă, copilul mic este și foarte interesat de orice joc care i-ar putea stimula capacitățile și care l-ar ajuta să dezvolte ceea ce a asimilat. Copilul trebuie să fie învățat să învețe, să creeze și să exploreze.
Cu ce dificultăți se confruntă copiii cu autism la intrarea în grădinițe? De ce au nevoie educatorii de un training special?
Ca oricare alți copii, copilul vine în grădiniță cu temerile și fricile lui, de separare, de necunoscut. În plus, dificultățile lor în aria socializării și limbajului nu le permit să-și exprime aceste temeri și atunci pot apărea comportamente puternic neadecvate, adaptarea se face greoi și sunt permanent expuși riscului de a fi excluși pentru că educatorii nu știu cum să le faciliteze integrarea.
Dintre comportamentele care pot îngreuna integrarea copiilor cu autism în grădiniță amintesc acum, pe scurt, dificultățile de comunicare și limbaj, lipsa interesului pentru a socializa, dificultățile de contact vizual și atenție, comportamentele neadecvate, stereotipe, toleranța scăzută la frustrare, dificultățile de alimentație și somn, etc.
Cu ce dificultăți se confruntă educatorii, având în vedere aceste caracteristici ale copiilor cu autism?
Educatorii se confruntă pe de o parte cu dificultățile provocate de copilul cu autism, apoi cu reacțiile clasei de copii și pe de altă parte, se confruntă cu ceilalți părinți care uneori, din păcate, se coalizează împotriva copilului cu autism.
Ei toți au nevoie să știe să se adapteze la această situație, acceptând ce este diferit, ajutând unde este cazul, și fiecare trebuie să își găsească locul lui în acest sistem care aparține deopotrivă fiecăruia dintre cei implicați.
Educatorii au nevoie să știe și să înțeleagă limitele copilului cu autism, dar și resursele lui, să îl stimuleze, să il ajute corect.
De multe ori bunele intenții pot să ducă la rezultate negative atunci când educatorii nu înțeleg de ce un copil cu autism se poartă într-un anume fel și, mai ales, ce este de făcut pentru a scădea acel comportament neadecvat.
Știu că sunteți foarte ocupată și implicată în foarte multe proiecte frumoase și vă întreb ce vă motivează să continuați să oferiți aceste cursuri gratuite în grădinițe?
Acest proiect a început în urmă cu aproape 10 ani. În acest an mergem în 10 grădinițe, unde în medie participă și sunt formați, în total, 200 de educatori. Acest lucru înseamnă că peste 100 de grădinițe în 10 ani și peste 2000 de educatori sunt mai bine pregătiți să îi primească pe copii.
Sigur că este un proiect consumator de timp și de resurse umane și financiare, însă cineva trebuie să îl facă. Să îl facă bine și cu consecvență. Toți copiii trebuie să meargă la grădiniță și la școală, iar acolo să fie cât mai bine primiți și sprijiniți.
În principiu, cu toții știm că avem nevoie de mai multă informare și de schimbarea mentalității și a atitudinii față de copiii cu autism.
Eu cred că, dacă fiecare și-ar face partea lui de treabă în tot acest proces, lucrurile ar progresa mai rapid și mai frumos și copiii ar avea foarte mult de câștigat.
Anul acesta, am fost deja la Grădinița Montessori Kids at work, Grădinița nr. 34, Grădinița Bambi Step by Step, Grădinița 231 și am extins și în luna mai acest proiect pentru că am avut foarte multe cereri. Ne vom întâlni în continuare și cu educatorii din Grădinița nr. 3, Grădinița Ciupercuța și Panseluța, Grădinița 168, Grădinița Montessori Harmony Tree și Dreamland.
Post-ul Educatorii – mai pregătiți pentru primirea copiilor cu autism în grădinițe apare prima dată în Revista Psychologies Romania.
Citește și:
Este ideal să faci o schimbare, dar sunt necesare și limite
Mi-am găsit cel mai frumos refugiu în teatru și literatură
Întotdeauna m-am definit mai ușor prin ceea ce fac profesional. Era identitatea mea de bază, întrucât în muncă, totul depinde de mine. Sau… în mare parte. Muncind, eu investesc în mine, sunt eforturile mele, văd rezultatele, am reușitele și realizările mele personale. Iar lucrurile acestea mă bucurau.
Am ajuns însă să muncesc mult, chiar și în weekenduri și să uit să am o viață personală. Sunt introvertă, singurătatea îmi priește, dar fuga de viață nu este o soluție fericită sau sănătoasă.
Evitam să trăiesc, din teama că (în urma experiențelor mele anterioare) voi avea eșecuri. Evident, nu gândeam astfel.
Îmi spuneam că nu am timp, că nu am cu cine să ies, că la vârsta mea (38 de ani) îți faci prieteni mai greu, că a trecut momentul îndrăgostirilor sau cel în care îți găsești cu ușurință un partener.
Totodată, eram extrem de nefericită. Simțeam burnout, simțeam că mă epuizez fizic, că nu mai am randament, că mă concentrez mai greu, că nu mai simt aceeași satisfacție, că parcă îmi trăiesc viața în reluare. În realitate, nu mi-o mai trăiam deloc.
Munceam, dormeam, iar în puținul timp liber pe care mi-l permiteam fie dormeam, fie citeam. M-am gândit că am nevoie de o mai bună organizare și planificare, așa că am mers la un psiholog.
După șase luni de terapie, am început să accept că fug de viață și, într-un fel, parcă aștept să treacă. De aici și criza mea de nefericire. Nu aveam curaj să schimb lucrurile și preferam să rămân pe căile bătătorite ale rutinei mele zilnice.
Nu a fost ușor să schimb și nici nu am făcut schimbări majore, deși pentru mine așa par. Pentru început însă, am redus munca în weekend.
Nu mai muncesc două zile ci doar sâmbăta, dacă sunt urgențe ce nu pot fi amânate până luni. Am renunțat la una dintre colaborările care mă stresau mai mult decât să îmi aducă satisfacții financiare.
Am început să îmi caut prietenii – lucru pe care nu îl făcusem de ani de zile. De două ori pe săptămână ies din casă fie singură, fie cu prieteni. Iar în aceste ieșiri nu vorbesc despre muncă… ceea ce este extrem de dificil, întrucât la muncă mi se rezumă viața.
Nu pot spune că m-a pocnit fericirea, dar simt mai multă liniște. Simt că fac ceva pentru mine personal.
Îmi acord timp în care să nu fac neapărat ceva „util” și „responsabil” ci pur și simplu să mă bucur de ceea ce este în jurul meu, fie că mă plimb, beau o cafea, povestesc cu prietenii sau văd un film (afară din casă).
Sunt lucruri pe care alții le fac fără să stea pe gânduri, care vin firesc. Pentru cineva ca mine, ele vin cu efort și muncă, nu în mod natural.
Mi-ar fi ușor să revin la căile cunoscute, dar nu o fac pentru că nefericirea este un sentiment copleșitor.
Nu mai cred că viața mea trebuie rezumată la muncă și sunt mai dispusă să îmi asum riscuri. Chiar și cel de a încerca o relație cu cineva cunoscut recent – pentru că, dacă tot ies din casă, am devenit vizibilă…
Foto: shutterstock.com
Post-ul Nu știam de ce sunt nefericită: viața nu se rezumă la muncă apare prima dată în Revista Psychologies Romania.
Citește și:
Lecții de carismă de la un urât cu spume
Nu îmi place furia pe care o simt, dar face parte din mine
Nu spun că dacă socializezi foarte mult, găsirea relației potrivite ție este garantată, dar șansele cresc mult comparativ cu posibilitatea ca vreun bărbat eligibil să sune la ușa ta, din senin, să te invite în oraș.
Am încheiat o relație de cuplu în urmă cu patru ani, iar evenimentul m-a marcat mai mult decât mi-am dat seama.
Am aflat că iubitul meu de atunci mai are în paralel o relație, iar vestea mi-a rupt dramatic filmul fericirii conjugale, pe care îl trăiam eu în mintea mea.
Am ales să trăiesc cu impresia că eu am greșit, că eu nu am făcut ceva bine, că eu nu merit să fiu iubită.
Abia mai târziu, după o depresie și o recuperare anevoioasă, am văzut lucrurile din altă perspectivă: am ales un dobitoc care mi-a confirmat toate temerile mele – respectiv, că nu merit.
Și totuși, deși pe el l-am uitat suficient încât să nu mai trăiesc nicio emoție dacă îl văd sau dacă îmi amintesc de el, am rămas cu nesiguranța acestui merit de a fi iubit.
Inconștient, probabil, am ales să nu mai intru în altă relație care să reconfirme. Inconștient, am ales să mă retrag și să mă ascund în muncă. Acolo, mă simt în control.
Dar au trecut patru ani, iar singurătatea, chiar dacă are avantajele ei și mi-a adus numeroase beneficii, nu se substituie nevoii de a fi într-o relație. Așadar, mi-am dorit una din nou.
Cum temerile sunt nerezolvate, evident, mi-am demonstrat că eu chiar nu găsesc un partener. M-am legat de statistici, de bărbați superficiali (că doar pe ăia am ales să îi văd), de karma și lipsa de oportunități.
Iar dintre toate, în cazul meu, ultima este valabilă, eu sabotându-mi orice oportunitate. Nu ies din casă decât rar și cu aceleași 2-3 prietene, muncesc inclusiv în weekend-uri, iar dacă se anunță vreo petrecere, spun că sunt obosită – uneori, pe bună dreptate.
Pe scurt, cred că dacă nu ne găsim un partener, cum ne-am dori, ar trebui să ne întrebăm ce anume facem de nu-l găsim? Sau, mai exact, ce demersuri facem pentru a-l găsi?
Dacă stai în casă și te ascunzi între muncă, familia de origine, câțiva prieteni și eventual seriale descărcate de pe net… confirmi statisticile conform cărora chiar e dificil să îți găsești un partener.
Foto: shutterstock.com
Post-ul Cum să ai o nouă relație de cuplu? Ieși din casă! apare prima dată în Revista Psychologies Romania.
Citește și:
Corporțiuni. De ce tolerăm șefii toxici?!
Revenirea la serviciu dupa vacanta
Aici este vorba de adoptarea unui stil de viață sănătos.
Alimentația neregulată și formată din mâncare cu aport scăzut de nutrienți, somnul insuficient sau de slabă calitate, sedentarismul, lipsa unui program de exerciții fizice adecvate, fumatul, consumul de alcool duc atât la stresarea organismului, cât și la reacții mai neadecvate în timpul stresului de altă natură.
Adoptarea unui stil de viață sănătos nu doar că elimină acești factori de stres, dar ajută foarte mult corpul să aibă cele mai potrivite răspunsuri de a face față unor provocări din viața personală sau profesională.
Cum am putea adopta un stil de viață sănătos la serviciu?
De exemplu, putem să programăm dinainte ce alimente să mâncăm la masa de prânz astfel încât să eliminăm tentația de a mânca biscuiți sau covrigei ”pe tastatură”, să ne oferim o pauză de cel puțin 15 minute ca să mâncăm în liniște și să savurăm mâncarea, singuri sau împreună cu alți colegi.
Putem să găsim tot felul de metode prin care periodic să ne ridicăm de pe scaun, fie că ne deplasăm la colegii cu care vrem să interacționăm, fie că ne ridicăm să purtăm o convorbire telefonică în picioare.
Putem să alegem să mergem pe jos câteva stații spre serviciu sau spre casă.
Este util și să ne stabilim ora de culcare care să țină cont de orarul de lucru dar și să alocăm cel puțin 8 ore pentru somn.
Oamenii caută să învețe diverse tehnici de relaxare doar atunci când devin anxioși, le practică puțin în acel moment și apoi, după ce se simt mai bine, le abandonează.
Dar oare nu ar fi mai eficient să păstreze bunul obicei de a le exersa astfel încât să se manifeste firesc atunci când apare stresorul? Dintre cele mai cunoscute tehnici de relaxare sunt cele de respirație, relaxare musculară, meditație. Oricare dintre ele poate fi aplicată cu ușurință și la birou.
Putem începe ziua venind cu 15 minute mai devreme ca să ne facem un mic ritual plăcut la începutul zilei, precum să ne bem cafeaua în liniște până să vină și ceilalți colegi.
Ne putem aloca 3 minute pe zi pentru a respira profund și lent sau putem face câteva exerciții prin care ne încordăm și relaxăm succesiv diverse părți ale corpului.
Omul este ființă socială așa că ne simțim cel mai bine în comunitate. Atunci când ne este greu avem tendința naturală de a ne întrepta spre oameni de la care ne așteptă să primim suport, înțelegere, susținere.
Pentru aceasta avem nevoie să ne dezvoltăm abilități de comunicare dar și empatia și compasiunea ce ne orientază mai mult spre implicarea în viața celorlalți. Serviciul este un mediu foarte bun de exersare a acestor abilități și de dezvoltare a unor relații bune.
Pentru că stresul este de fapt modalitatea naturală de a ne activa corpul pentru acțiune și pentru că acum avem câteva idei despre cum putem să devenim mai buni în gestionarea stresului atunci când tinde să devină cronic, cred că putem porni mai departe cu încredere și curaj să ne atingem obiectivele și ne împlinim visurile.
De Monalisa Tudor, psihoterapeut atlashelp.net, prima platforma de psihoterapie online
Foto: shutterstock.com
Post-ul Cum ne putem elibera de stres apare prima dată în Revista Psychologies Romania.
Așa cum reiese și din titlu, întreaga lume trece printr-o perioadă de criză din cauza Coronavirusului. A fost necesară închiderea școlilor, a grădinițelor, after-school-urilor, a spațiilor de joacă pentru evitarea aglomerației și limitarea frecventării spațiilor publice pentru a opri răspândirea virusului și îmbolnăvirea populației.
Motiv de bucurie sau nu pentru copii, stare de alertă pentru părinții care deja se confruntă din partea copiilor cu întrebări și expresii de genul: ″Ce este și cu acest virus?″, ″Ce o să fac eu acum?″, ″O să mă plictisesc să stau numai în casă″.
Descoperiri din diverse domenii ale psihologiei dezvoltării sugerează că tot ceea ce ni se întâmplă- muzica pe care o ascultăm, oamenii pe care îi iubim, cărțile pe care le citim, tipul de disciplină pe care îl primim, emoțiile pe care le simțim- afectează profund dezvoltarea creierului.
De aceea, și în această perioadă de criză sau în special în aceste momente, când avem mai mult timp liber la dispoziție pentru a-l petrece cu copiii, putem ține cont de cele enumerate mai sus.
În continuare, vin cu câteva tipuri de activități propuse pentru gestionarea relației părinte-copil în această perioadă:
Este o perioadă grea pentru toți oamenii, însă să nu uităm. Copiii sunt cei care simt înainte de toate starea de frică, agitație, tristețe, panică, dar și de bucurie, vioiciune, disponibilitate.
Să profităm de aceste zile petrecute alături de cei dragi fiind relaxați și în contact cu aceștia!
Surse online: www.google.ro, www.asq.ro, www.noriel.ro
Surse bibliografice: D.Siegel & T.P.Bryson, “Inteligența parentală:Disciplină dincolo de drame și haos emoțional”, Pagina de Psihologie, 2019
AUTOR: Menagi Serchen
Referințe:
Psiholog clinician/Psihoterapeut/Pedagog-social, Constanța
Post-ul Gestionarea relației părinte-copil pe timp de criză apare prima dată în Revista Psychologies Romania.
Ne place sau nu, suntem în permanență conectați cu ceilalți și putem fi siguri că pentru atingerea succesului în orice domeniu va trebui să relaționăm eficient cu restul lumii. Dar uneori asta poate fi într-adevăr o provocare, așa că este important să înțelegem niște principii de bază.
Post-ul Omul este un animal social, cu Bruno Medicina apare prima dată în Revista Psychologies Romania.
Mama unui copil extraordinar în vârstă de zece ani era foarte îngrijorată că fiul ei, Neil, avea ceea ce ea considera ea a fi o problemă serioasă de atitudine față de școală și față de posibilitatea de a-și face prieteni în acest mediu. Băiatul își deranja colegii în timpul orelor și distrăgea atenția altor copii solicitându-și profesorii. Notele aveau de suferit, nu pentru că Neil nu învăța, ci pentru că nu-și făcea temele atunci când nu avea chef. În timp, dezvoltase o atitudine negativă față de școală și teme și insista că nu era important că nu avea prieteni, pentru că nu avea nevoie de ei. Aceasta era povestea lui
Părinții lui Neil apelau constant la profesori, rugându-i să fie mai indulgenți și să-l lase în pace, spunând că din punct de vedere al pregătirii școlare era mult înaintea altor colegi și din acest motiv pur și simplu nu putea stabili o legătură cu ei. Apoi, într-o zi, mama lui Neil a citit un articol într-o revistă, în care experți recunoscuți în domeniu vorbeau despre cele mai importante „abilități de relaționare” de care fiecare om are nevoie pentru a avea succes la locul de muncă. A parcurs lista și a înțeles: „fiul meu nu poate face asta”. Văzând cum erau descrise aceste abilități de bază în materie de relaționare și cum lipsa lor îi trage înapoi pe oameni la vârsta adultă și în carierele lor, femeia a ieșit din plasa raționalizărilor legate de situația fiului ei. Oricât de avansat ar fi fost Neil la anumite materii, el era mult în urmă la capitolul abilități de socializare de bază. Neil avea nevoie de sprijin pentru a-și dezvolta abilitățile relaționale indispensabile pentru promovarea potențialului său extraordinar în lumea reală.
Iată cele șase comportamente fundamentale de care oricine are nevoie pentru a avea succes din punct de vedere social:
Fragment din volumul De ce nu se joacă nimeni cu mine? Ajută-ți copilul să-și facă prieteni, de Caroline Maguire (în colab. cu Teresa Barker). Cartea a apărut în ianuarie la Editura Trei.
Post-ul 6 lucruri care îl vor ajuta pe copilul tău să socializeze mai ușor apare prima dată în Revista PSYCHOLOGIES Romania.
Află mai multe despre tine:
Test: Ce defecte te deranjeaza la iubitul tau?
Test: Cum esti in pat: pudica sau dezinhibata?
Foto: 123rf.com
Post-ul Test: Ce înseamnă pentru tine bărbatul ideal? apare prima dată în Revista PSYCHOLOGIES Romania.
